Fuma a trecut pe lângă piață, ținându-se lipită de fiecare bancă de lemn și de fiecare ușă îngustă, în timp ce celelalte pisici se întindeau și săreau fără să se lovească. S-a aplecat sub poarta grădinii și și-a lăsat urechile în jos privind cum Pip și Midge alunecau prin aer ca niște săgeți portocalii. Mirosul de pâine caldă i-a mângâiat nasul, dar coada i-a rămas încolăcită strâns sub burta.
S-a strecurat pe sub zidul de piatră de la marginea grădinii, sprijinindu-și coloana corbată de coaja aspră și răcoroasă, și a pășit într-un hol din spatele tufei de trandafiri. Aerul mirosea a pământ umed și mentă zdrobită, iar inima i-a bătut mai repejede — acest loc ascuns i se potrivea perfect, ca și cum grădina l-ar fi făurit doar pentru ea.
În fiecare dimineață Fuma se întorcea în bolta ascunsă și ascundea câte o comoară printre mușchi, șoptind câte un cuvânt blând pentru fiecare. A adus o mărgea albastră, apoi o monedă strălucitoare și o pangfecă de apus. Așezându-le una câte una în mușchiul moale, coada i se legăna liniștită, iar ochii îi străluceau de mulțumire.
A cincea dimineață — a alergat la bolta ascunsă și a găsit doar mușchi rece și umed. Mărgeaua albastră dispăruse, moneda strălucitoare dispăruse, pangfeca de apus dispăruse. Atingând mușchiul gol, urechile i s-au aplecat înainte, iar coada i s-a tras în spate; bolta părea acum doar un loc întunecat, la fel ca toate celelalte.
Stătea tremurândă pe pietre, cu urechile plecate, când din spatele zidului au început să vină voci — Pip și Midge au rămas în piață, fiecare ținând în gheară câte un lucru pierdut. S-au așezat în cerc în fața ei și Pip a spus: «Ai găsit locul secret. Doar nu știam cum să-ți mulțumim.»
Răsăritul a încălzit blana portocalie a Fumei pe măsură ce privea cercul de comori degetele ei. Coloana ei corbată nu mai era ceva de ascuns sub porți și bencuri — fusese calea care o adusese până aici. Ochi ei s-au umplut de o strălucire nouă, iar coada i s-a ridicat încet, îndreptându-se spre cer.
Fuma a pășit cu grijă în bolta ascunsă spre seară, sprijinindu-și coloana de pereții de piatră răcoroși. A aranjat comorile într-un cerc strălucitor printre mușchi, ca toate să le poată vedea. Părea că locul a fost gândit nu doar pentru ea, ci pentru toate pisicile care voiau să vadă lumina.
S-a culcat pe mușchiul moale lângă comoara ei și a început să mârâie — un sunet adânc care vibrează prin tot corpul ei. Dincolo de zid, piața era liniștită și caldă. Fuma s-a întins, îndreptându-și spatele corbat spre tavanul boltei, și a simțit că se potrivește perfect în lume.
