Căpșuna alunecă și se oprește lângă zidul de cărămidă. Arată spre afișul galben, care fâlfâie zgomotos în vânt. „Vai! Diamond Diva a dispărut!”
Bananito se apleacă să citească. „Găsitorul primește un munte întreg de ba—” O ladă cu fructe se rostogolește prin fața lui și ascunde ultimul cuvânt. Hârtia pocnește: fâlp-fâlp!
Căpșuna și Bananito pornesc printre lăzi, urmărind stelele aurii. Autocolantele sclipesc pe ziduri, pe podea și lângă o roată ruginită. „Uite, traseul merge acolo!” spune Bananito.
Traseul se oprește lângă o baltă. Căpșuna cercetează urmele noroioase, iar Bananito zărește o urmă în formă de banană pe burlan. Împreună se cațără și găsesc următoarea stea sub scara de incendiu.
Steaua îi conduce la un cărucior de piață, plin cu mere, portocale și ambalaje lucioase. Căpșuna și Bananito cer ajutor și caută printre grămezi. Dintr-o ladă se aude: „Hapciu!”
Lada izbucnește într-un nor de confetti. Printre fâșiile argintii strălucește o panglică. Căpșuna o ridică și strigă: „A fost aici!”
Panglica se ridică în vârtej și fuge pe alee. Căpșuna și Bananito aleargă după ea, printre umbre și raze de soare. Panglica se agață de un semn de pe acoperiș, deasupra unei crăpături înguste.
Bananito împinge o ladă sub semn. Căpșuna urcă atent, întinde mâna și eliberează panglica. Din spatele semnului se rostogolește Diamond Diva. „Ta-da!” strigă ea, iar literele sclipesc în soare.
Cei trei se întorc la afiș. Căpșuna ridică lada care îl acoperea, iar cuvântul ascuns apare limpede: „banane!” Bananito izbucnește în râs și arată spre literele mari.
Bananito îi întinde Căpșunii o banană. Căpșuna o rupe în două și îi oferă jumătate lui Diamond Diva. Apoi râd toți trei lângă lăzi, în timp ce stelele sclipitoare conduc drumul spre casă.