Pui se trezește dintr-un vis cu lumina albastră. Vântul cântă lin în afară.
Bătrânul satului îi spune să nu meargă în pădure. Pui ține piatra netedă în mână.
La marginea pădurii, o lumină galbenă sare pe nasul lui Pui.
Videle de la intrarea peșterii râd și se despart. Lumina aurie apare.
Pui aleargă acasă, cu genunchii murdari de pământ. Se grăbește spre casă.
Mama îl îmbrățișează strâns în patul răcoros. Pui simte siguranța.